Timpul trece, pasarile zboara, ratele macane, etc
Asa e ca titlul asta nu are niciun sens? Nici nu imi doream. Dar am simtit nevoia sa mai scriu cateva randuri. Avand in vedere ca de o saptamana sunt liber profesionist (freelancer adica), nici nu am mai apucat sa scriu. De data asta macar sunt liber din proprie initiativa (ce senzatie magnifica). Sa stii ca foaia pe care scrie DEMISIE sau incetarea contractului cu acordul partilor a fost scrisa de tine si nu dictata. Mai ales ca ai timp – adica iti dai demisia cu 15 zile inainte – eu am facut chestia asta cu 3 saptamani mai devreme.
Sa vezi ce stare de liniste si pace si cum reusesti sa rezolvi lucrurile mult mai usor. Ai mintea limpede in primul rand deoarece nu mai ai nicio grija. Cine sa te alerge si pentru ce? Daca nu faci ce spun ei, ce se poate intampla? Sa te dea afara? Ai scris deja hartia. Esti cu un pas inaintea tuturor. Si uite asa lucrurile incep sa se aranjeze. Ai timpul necesar sa stai de vorba cu oamenii din jurul tau. Ai timp sa analizezi problemele din toate unghiurile si culmea solutiile apar mult mai rapid. E o senzatie unica pe care o recomand tuturor. Nu neaparat sa va dati demisia, ci sa act like it. Merita fiecare clipa.
eu
Internship-urile nu mai reprezinta o rampa de lansare pentru tineri
Intr-un final si-au dat unii seama, ca forma de sclavie pentru studenti (cunoscuta corporatist drept „internship”) nu mai functioneaza in vreme de criza. Mai ales in situatia in care minunata corporatie care ofera o sansa tanarului student, nu stie cum sa faca in asa fel incat sa nu il platesca. Sau daca se trezeste un angajat (in special HR) care sa ridice problema salariului, se gasesc o gramada care apar cu idei de genul – dar sa vina gratis, ca doar pentru el invata. Si uite asa, in ultima vreme (de cel putin 1 an de zile – dar unii se prind mai greu) nu prea se mai inghesuie studentul roman la internship-uri din astea, care mai de care impachetate in mirobolante cutii.
Totusi sunt anumite firme, care inteleg rolul real al unui astfel de program si actioneaza in consecinta. Bravo lor!
„Internship-urile nu mai reprezinta o rampa de lansare pentru tineri
In perioada de boom economic inregistrata in 2007 si la inceputul anului 2008, pentru un proaspat absolvent sau chiar pentru studentii in an terminal, gasirea unui loc de munca dupa efectuarea unui stagiu de training la respectiva companie era un eveniment firesc. Acum, dupa trei trimestre de turbulente economice, trainingurile propuse de companii nu mai aduc cu usurinta un job pentru studenti.
“Stiu persoane care, in anii trecuti, au aplicat pentru un internship si, ulterior, au fost remarcati si ofertati sa lucreze acolo. Insa, anul acesta, din cauza crizei despre care se tot vorbeste, nu cred ca voi reusi sa ma fac remarcata atat de repede. E competitie puternica pe locuri putine”, spune Eliza Pahontu, studenta in an terminal la Academia de Studii Economice (ASE), prezenta la un eveniment de promovare a programelor de internship.
Sesiunile de internship oferite de companii presupun prezenta studentului pe o perioada determinata, in regim full-time. In acest timp studentul va acumula informatii de baza despre activitatea, portofoliul si proiectele companiei si va incerca sa inteleaga cultura organizationala a acesteia. Pe parcursul perioadei de pregatire, compania va decide daca va remunera sau nu studentul.
Dupa ce in anul 2008 universitatile romanesti au scos pe piata doua generatii de absolventi, in urmatoarea luna un nou val de licentiati va incepe sa bombardeze specialistii in resurse umane cu CV-uri, sperand sa-si gaseasca un post remunerat, spun ei, decent. Pana la gasirea unei slujbe insa, cel mai sigur pas este angajarea intr-un program de internship de trei luni, care, in majoritatea cazurilor, este remunerat.
Situatia economica actuala restrange posibilitatea companiilor de a crea noi posturi, la nivel entry, insa aceasta tendinta nu se va mentine pe o perioada lunga de timp. In aceste conditii, devine necesar si chiar profitabil pentru companii sa investeasca timp si sa ofere informatii absolventilor care inca nu au luat contact cu mediul de business, fara a-i angaja imediat, spun specialistii in recrutare.
In cazul unui internship de cateva luni, ambele parti beneficiaza de anumite avantaje: studentii acumuleaza informatii si duc la capat proiecte pentru care compania ii remunereaza mai putin fata de actualii angajati.
“Prin oferirea unor pozitii de internship, companiile participante investesc in educatia tinerilor, deci aceasta activitate este mai mult legata de responsabilitatea sociala a companiilor si mai putin de ocuparea unor pozitii vacante in momentul respectiv”, spune Cristina Ionescu, project manager al programului Start Internship Romania, aflat la a doua editie. In anul 2008, peste 4.000 de studenti si 62 de companii s-au implicat in Start Internship, dar managerul proiectului a declarat ca nu s-au facut cercetari pentru a afla cati dintre acestia au fost ulterior angajati.
Ionescu mentioneaza ca remunerarea participantilor la program ramane la latitudinea fiecarei companii in parte. Daca oportunitatea de angajare nu este oferita imediat, studentii raman in baza de date a companiilor si, in momentul in care apar pozitii vacante, cei care s-au remarcat in perioada internshipului vor fi chemati la un interviu.
Un alt program de aducere a tinerilor fata in fata cu angajatorii a fost Top Talents Romania, desfasurat in luna mai, unde 72 de studenti concurau pentru intrarea in sesiunile de training oferite de sase companii din sectoarele FMCG si IT&C.
Dragos Gheban, director de dezvoltare al Catalyst Solutions, compania organizatoare, se asteapta ca cel putin 50% dintre cei 72 de tineri ajunsi in finala concursului Top Talents sa fie angajati de una dintre companiile participante. “Cred ca acei candidati care isi doresc cu adevarat sa fie angajati, care se lupta sa demonstreze ca au cunostinte si un nivel ridicat de compatibilitate cu angajatorul vor reusi”, mai spune el.
Cu toate acestea, companiile participante nu s-au inghesuit in a declara ca, daca studentii participanti se ridica la nivelul asteptarilor, vor fi imediat ofertati. Motivul invocat de companii a fost numarul mic de posturi vacante la momentul respectiv, cu mentiunea ca participantii la program vor fi inclusi in baza de date a departamentului de resurse umane.
“Am lansat un program de internship care va dura trei luni. Patru studenti vor invata despre cum se lucreaza la noi. In momentul de fata nu avem pozitii pentru ei. Vom tine legatura, insa si daca vom avea un post liber ii vom contacta”, a spus Cristina Tudorache, training & recruter manager al companiei Colgate Palmolive.
Kraft, o alta companie care ofera sesiuni de internship va invata tinerii sa opereze in departamente precum marketing, vanzari, costumer service, procurement si HR. “Ne aflam la a doua editie a programului de training care permite studentilor sa treaca in 10 saptamani prin sase departamente. Pe perioada stagiului acestia vor fi considerati angajatii cu drepturi depline”, au spus oficialii companiei.
Unele traininguri se intind si pe perioade mai mari de timp, studentii putand capata chiar experienta la nivel international. Programul de training al grupului financiar Eureko se adreseaza absolventilor de matematica, cibernetica si statistica ce vor o cariera in domeniul actuariatului. Programul se desfasoara pe o perioada de doi ani, primele sase luni in Romania, iar urmatoarele in Olanda, Irlanda sau Grecia.
“Buget acestui program este construit la nivel international, pentru toate companiile din grup. Ca dimensiune, bugetul este generos, avand in vedere ca participantii vor avea un salariu pe toata durata programului, vor beneficia in mod intensiv de traininguri si cursuri de specialitate, precum si de tot suportul administrativ necesar. […] Nu putem astepta ca sistemul educational universitar sa creeze aceasta comunitate profesionala. Consideram lansarea acestui proiect o decizie strategica”, a declarat Mihalea Manatu – director resurse umane Eureko Romania.”
sursa: www.wall-street.ro
32 de ani si atat
Cand auzi ca un om moare la 32 de ani, incepi sa iti pui niste intrebari. Cand auzi ca moare datorita unui accident vascular, iti pui si alte intrebari. Daca mai stii si ca lucreaza in vanzari, ca este intr-o firma mare (si nu este din Big 4) ci culmea telecom (aceeasi minunata firma de care tot povestesc eu ca tampitul), deja esti plin de intrebari.
Dar cand realizez ca eu am fost ala care l-am recrutat, ca eu l-am bagat in oala cu rahat, nu prea mai stiu ce sa zic.
Mai mare decat mine doar cu 2 ani si totusi in acest moment nu mai este.
Bineinteles ca au aparut clasicele comentarii: era predispus, avea o boala din copilarie, nu a avut nicio legatura cu job-ul, etc. Vorba unui prieten: daca fac focul si nu pun lemne, mai arde? Am zis: mai arde daca arunci benzina pe el, si daca torni cu cisterna, chiar nu are rost sa te mai intrebi de ce si bubuie.
In conditiile in care toata piata este in scadere, unii se simt obligati sa mareasca targetele, sa puna dead-line-uri imposibile, sa scada partea de bonusare (ca na, doar e o metoda de motivare), sa bata cu pumnul in masa si sa faca sedinte in care sa transmita mesaje de genul: sa spuneti multumesc ca mai aveti un loc de munca.
Sincere condoleante familiei si sper din tot sufletul ca asta sa nu fie inceputul ci doar un caz singular, o eroare cum spun cei mari (aia business oriented).
Incroyable – ca sa zic asa
Am aflat azi un super cuvant:
GALOFÓB, -Ă, galofobi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care manifestă ostilitate faţă de tot ceea ce aparţine francezilor sau vine de la ei. – Din fr. gallophobe.
Iti dai seama cata ura au putut sa genereze astia de a fost nevoie ca cineva sa inventeze un cuvant pentru asta.
