Cum masori prostia?
Am tot stat (am avut ceva timp) si m-am gandit: am tot vorbit de prostie, de spiritul de turma, de prosti, de pupincuristi, de pleaba societatii corporatiste (pardon, de varfurile ei - pleaba munceste ca proasta pentru a face loc celorlalti), dar nu am facut nici o scala pentru a masura prostia.
Poti fi:
- putin prost - cat de putin prost poti fi, ca sa intri in categoria asta?
- mai prost - dar cu cine compari? cu alt prost? cat de prost e ala pe care il compari si cat de prost e ala cu care il compari?
- cel mai prost - din cati? care e rata? cat de multi poti introduce in studiu ca sa il extragi pe cel mai prost?
- foarte foarte prost - deja incepi sa dai in alte alea; cati de “foarte” poti folosi ca sa nu cazi in absurd?
- prost ca noaptea - nici nu vreau sa comentez
- dumb - deja trebuie sa folosesti cuvinte englezesti ca sa poti exprima ceea ce limba romana nu a crezut vreodata ca va intalni
Ce e ciudat insa, e ca aproape toti simt nevoia sa evolueze - daca esti putin prost, nu te poti abtine si trebuie neaparat sa ajungi pe o alta treapta a prostiei. Daca esti direct dumb, asta e viata, nu prea mai ai sanse sa te redresezi.
Va mai las pe voi sa descrieti alte etape prin care poate trece un prost.
Eu atat am avut de intrebat: Cum masori prostia? pentru ca dupa cum bine se stie: “Prostul nu e prost destul, daca nu e si fudul.”
sa auzim de bine
