Lasa-i sa te sinucida - fara comentarii
26/04/2007
Salut, prietene! Ce faci? Ai putin timp liber? Aaa, esti ocupat… Inteleg. Deci nu iesim la o vorba in parc, pe banca, cu berea in mana… Ei, iarta-ma! Stiu ca ai treaba si eu te retin cu maruntisurile mele. Stiu, nu mai trebuie sa-mi spui. Apropo, ai vazut ce soare misto e azi afara? Stiu, n-ai avut timp. E drept, tu ai mult de munca, ai responsabilitati. Iarta-ma, prietene, iarta-ma! Stiu, sunt aberant cu cicaleala asta. Asa e, unii muncesc din greu, iar altii o freaca. Ai dreptate. Ar trebui sa-mi iau si eu un job adevarat, bine platit, cu responsabilitati, cu termene-limita foarte stranse etc., etc. Iti promit ca, cu prima ocazie, o sa ma interesez. Ce sa caut? „Pachet salarial atragator”, „lucru intr-o echipa tanara si dinamica”, „mediu creativ”, „posibilitatea unei cariere stralucitoare”? Zi-mi, te rog, ce sa caut. Si cum sa ma prezint la interviu? La costum? Ala de la BAC merge? Nu? Atunci ceva de la Zara? Poate… Ce sa spun? Ca sunt deschis oricarui challenge, ca sunt o persoana competitiva, ca sunt creativ si ca ador lucrul in echipa? Cam asa, nu? Da” platesc bine, nu? Aha, salarii bune, de multinationala… Si programul cum e? Cum zice in ziar, „flexibil”? Aha, si ce inseamna flexibil? Cum adica: vii la ora fixa si iti arati flexibilitatea de a sta peste program? Macar te platesc pentru ore suplimentare? Nu te platesc? Pai de ce? Ca nu e in politica firmei? Si atunci de ce faci ore suplimentare? Asta e in politica firmei? Am inteles. Deci castigi bine. Ma rog, foarte bine. Ziceam doar ca un salariu confidential inseamna, mai nou, un salariu bun… Stiu ca ai masina de la serviciu, ai laptop, ai telefon. Dar mai stii cand ai vazut ultima data alta lumina decat cea de neon? Cam inainte de angajare, nu? Misto, ce sa zic!
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) si lucrezi, programul tau de lucru e de maximum 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai weekend-ul liber? Stiai? Aha, si daca stiai de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton! Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca esti un impostor, prietene? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde?
Nu, prietene, habar n-ai. Da” habar n-ai! Altfel, nu-i lasai pe-aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
Al tau,
PAH
Si-acum hai sa vorbim serios. Stii, prietene, ca ai niste drepturi? Stii, nu? Cica, in conformitate cu legislatia tarii unde traiesti (!?) si lucrezi, programul tau de lucru e de maximum 8 ore pe zi? Stiai ca orele suplimentare se platesc dublu? Stiai ca ai weekend-ul liber? Stiai? Aha, si daca stiai de ce accepti toate conditiile lor fara sa cracnesti? Doar pentru ca vrei sa avansezi? Pentru ca vrei sa fii un tanar (parul alb, dintii slabi, vlaga lipsa la doar 30 de ani) de succes? Doar pentru asta? Pentru ca vrei sa fii fruntas la oras? Beton! Dar pot sa-ti spun ceva? Stii ca esti un impostor, prietene? Stii ca ai tai nu te-au nascut sa fii un robotel? Stii ca, de fapt, pe nimeni nu intereseaza ca tu lucrezi pentru compania x, cu profituri de z miliarde?
Nu, prietene, habar n-ai. Da” habar n-ai! Altfel, nu-i lasai pe-aia pentru care lucrezi sa te sinucida lent, dar sigur. Sa-ti fie tarana usoara, prietene, si, daca tii mortis, sa-ti fie de la Decoflora, ca doar n-ai muncit de pomana pana la 32 de ani!
Al tau,
PAH
Sunt prima care considera ca munca nu e un scop in sine.
Dar diabolizarea asta a muncii MA ENERVEAZA.
In fond mancam, ne adapostim, ne imbracam… Cine sa faca toate astea pentru noi?
Duceti si voi un pic analiza mai departe: OK, nu vrem sa fim sclavi. Vrem sa stam cu berea in mana. Si atunci ce vrem, sa avem sclavi? Berea aia cine s-o faca?
@cristina. Eu inteleg ca omul asta blameaza lipsa balantei intre munca si private life. Sunt unii care se arunca cu totul in job si uita de orice altceva. Nu trebuie sa stai cu berea in mana toata ziua, trebuie sa iesi din cand in cand pe o banca, sa te bucuri de o bere, de cerul senin, de ciripitul pasarelelor, de soarele care te mangaie, de simplitatea vietii pana la urma si la urma.
Doar am avut celebrul caz cu femeia care a murit cu dosarele în mână…
Cu riscu de aparea cinica vreau sa adaung si eu cateva chestii.
Deci un tip f destept Geert Hofstede a facut urmatoarea clasificare care se refera la culturi nationale. (e f interesant, ca ieri am auzit de tip si azi am primti chestia asta)
Deci pe scurt el analizeaza cativa factori culturali, si in functie de acesti factori unele culturi sunt diferite de altele. (mai multe detalii la http://www.geert-hofstede.com/hofstede_france.shtml, ata ecazul Frantzei, nu am gasit si Romania)
Factorul care vreau sa il discut aici este: Indexul Material/ Social
Culturile materialiste pun accent pe “time is money” si “traim ca sa muncim”.
Culturile sociale (sa nu zicem socialiste) pun accent pe caliattea vietzii, prieteni relatii, si “muncim ca sa traim”.
Romania este o societate sociala prin natura guvernarii avute in ultimii zeci de ani. Europa este in general o societate sociala.
Ceea ce este decris mai sus nu este un fenomen anormal. Explicatia este urmatoarea, multinationalele cu pachet salarial atragator, si ore flexibile au pornit in mare parte din societatile materialistice.
Cand au intrat pe pietze sociale singura lor problema era de ce oamenii de aici nu “traiesc ca sa munceasca”. Mai mult faptul ca Romania are Power Distance Index (vezi definitia mai jos) ridicat, respective 90 din 105(parca), romanii nu au opus nici o rezistentza cand au fost luati cu asalt de multinationale. Nu s-a opus nici o rezistantza din cauza ca romanii au fost invatzati sa fie supusi si sa asculte ordine, si sa nu chestioneze autoritatea. Ca exemplu, in scoala daca puneai intrebari prea multe ti se spunea “stai jos esti prost”, sau “cine te crezi u sa ma intrebe pe mine chestii”.
Mai mult modalitatea de socializare/ aclimatizare a romanilor mai ales in perioada communismului a fost nu trebuie sa gandim, ca sa nu dam bataie de cap la nimeni si tot ceea ce incercam sa intreprindem singuri este destinat esecului. Ca exemplu, cati dintre voi isi mai amintesc carti de la romana si de litaretura din clasele primare, povesti de genu: “Puiul”, “Moartea Caprioarei”, “Stejarul din Borzesti”, personajul care a incercat sa se abata de la reguli a fost pedepsit, moare la sfarsit.
Pe de alta parte in alte culture unde lumea a fost socializata positive toate se tremina cu bine, etc (cel mai bun exemplu sunt filmele americane).
Deci pe scurt romanii, mai ales generatia care e inca in jur de 30 de ani (eu inclusiv) din aceste motive si mult altele se simt lipsiti de putere, si orice li s-ar intampla ridica din umeri si zic, in cel mai bun caz ”se poate si mai rau”(oare?) sau in cel mai rau caz “ asta este viatza” si nimica nu se schimba. (sau emigreaza)
Power Distance Index (PDI) evaluzeaza cat de mult se pune accept pe ierarhie si respect pt autoritate intr-o cultura. PDI american este scazut, din aceste cauze societatea este orientata spre partcipare in decizii si oricine poate sa vb cu oricine deoarece barierele ierarhice sunt minimale. Dar pe de alta parte America este o societate materialista care “traieste ca sa munceasca”.
Cam atat deocamdata.
Numai bine,
D