HRseeker’s Weblog

1. Seful tau zbiara tot timpul: “Vreau sa-ti vad fundul aici la ora 8!”

2. Profiti de radiatiile emise de monitor pentru a te bronza pe tot corpul.

3. “Mi-ar placea sa contribui si eu, dar mi-am uitat portofelul in pantaloni!”

4. E un mod original de a demonstra tuturor ca nu esti dotat doar intelectual.

5. Poti sa iti adaugi in sectiunea profesionala, pe CV-ul si asa exagerat, “Dansator exotic”.

6. Vrei sa vezi daca e intr-adevar ca in vis.

7. Colegii nu-ti mai fura pixurile dupa ce au vazut unde le tii.

8. Distragi atentia de la faptul ca ai mai venit si beat la serviciu.

9. Da un sens cu totul nou expresiei “Iti sta parul aiurea!”

10. Nu-ti fura nimeni scaunul.

Asa cum ne-am obisnuit deja cu managerul roman, gaseste intotdeauna metode inedite de motivare. Ultima gaselnita, traita pe propria piele este aceasta: povestea urmatoare este reala si orice legatura cu personaje reale nu este pur si simplu intamplatoare.

Vine o zi in care superiorul te cheama si vrea sa te motiveze - simte el ca poate face ceva pentru tine si in acelasi timp are impresia ca tu esti atat de prost incat sa musti asa ceva. Sta si se gandeste cu ce te-ar putea atrage - daca tot ti-a dat peste ochi pana acum, hai sa vedem cu ce il putem pacali pe prost. Asta (adica prostul) face lucurile repede si bine. ok. Apelam la el pentru situatii de criza, deoarece stie cum sa le descurce si iese intr-un fel pana la urma - daca iese prost, e vina prostului; daca iese bine, e meritul sefului - a stiut cui sa delege task-ul pentru a putea fi dus cu brio pana la capat. Astfel, cu 5 zile inainte de un eveniment (pentru care superiorul nu a avut timp sa fac absolut nimic) il paseaza prostului. Stiu ca poti, stiu ca esti tare, stiu ca te descurci, am incredere in tine si vreau sa te ocupi tu de asta (adica daca vrea el, ce pot eu sa spun - ca nu vreau  - adica nu joc in echipa)  + alte bla, bla-uri care crede el din experienta vasta pe care o are ca prinde la prostanaci - poate pe la altii.
Asa ca paseaza marele proiect la prost, da minimul de info (oricum nu stie mai mult de atat) si culmea pleaca in deplasare. Ce chestie!!!!!

Uite asta este idea de motivare a romanului.

Povestea aceasta nu se vrea a fi o fabula, nu se vrea a fi o poanta, nu se vrea a fi un basm, nu se vrea a fi ….. nu se vrea a fi.

Nu stiu de ce am simtit nevoia azi dimineata sa vin pe jos la birou (pe jos, adica efectiv sa merg pe jos de acasa pana la birou). In fond si la urma urmei nu sunt decat 6 km. La un calcul simplu, ori pe jos ori cu masina este aproximativ acelasi timp - masina: 40-45 minute, pe jos: 50-55 minute. Dar, am descoperit si alt amanunt la care nu am fost atent atata timp cat am mers cu masina: zgomotul infernal din Bucuresti.
Mergand pe jos, am zis sa profit de timpul petrecut sportiv si sa ascult ceva la ipod. Am introdus minunatele casti in conductele auditive proprii, am apasat butonul power, am selectat ceea ce imi doream sa ascult si am pornit la drum. In lift, in scara blocului si 30 secunde cat am ajuns in fata blocului, totul in regula - volumul era de bun simt, auzeam clar despre ce era vorba. In momentul in care am ajuns pe marile bulevarde am inceput sa am probleme cu distingerea cuvintelor (poate trebuie sa precizez ca ascultam una dintre audiobook-urile achizitionate de curand). Am marit volumul si am simtit cum sunetul incepe sa preseze pe timpan, scarita incepe sa vibreze si ciocanul incepe sa se simta usor deranjat. Din pacate, pana am ajuns la birou, au fost momente in care, desi volumul era la maxim (si vorbim de un ipod care nu are limitare de volum - prietenii stiu de ce), au fost anumite pasaje pe care le-am ratat cu brio.
Ma intrebam mereu de ce in metrou sunt unii care asculta muzica si alaturi de ei tot metroul. Acum am inteles.

Auditie placuta.

Meeting, sedinta, task-force (asta e noua), kickoff meeting (inca una pentru prostii care nu cunosc diferite variante de a exprima gaz ars cu talent).

Nu inteleg de ce lumea cauta orice modalitate de a face sedinte peste sedinte, atata timp cat nu se discuta nimic interesant. Cum poate sa inceapa o sedinta prin intrebari de genul: ce discutam azi? ce vreti sa mai vorbim? aveti si alte idei ca sa le adaugam pe agenda sedintei? Aberant. Daca tot nu ai nimic de discutat, de ce palaria mea mai facem sedinta? De dragul de a ne aduna ca prostii pentru ca un tampit sa isi arate muschii?! Nene, sunt lucruri mult mai importante in viata decat sa demonstram in stanga si in dreapta cat de smecheri suntem. Viata are mai multe componente decat musculare. Hai sa incercam sa ne folosim si creierul. Cum spunea o prietena: “simt o voma intelectuala”.

Stiu ca nu are nici o legatura cu subiectul de mai sus, dar simt nevoia sa fac o referire si la urmatorul termen:

Redundant - inutil, nenecesar, netrebuincios, neutil.- conform dexonline. Am observat ca in ultima vreme, pentru unii este un cuvant la moda. Este folosit in asemenea hal incat uneori iti pui intrebarea daca cel care il foloseste are cea mica idee despre ce e vorba. Exprimari de genul: X este redundant cu Y…. what the fuck? Cum poate ceva sa fie redundant cu altceva? Adica am un tampit care e redundant/inutil cu alt tampit. Foarte tare frate!!!

In rest, numai de bine.

Cand aveti 3 minute si 27 de secunde din viata vostra agitata, luati o pauza si priviti.

http://mediastorm.org/0002.htm