Angajat sau patron? – aceasta este intrebarea

Stiu ca de cele mai multe ori, site-urile de job-uri ofera job-uri si atat. Pana la urma, pentru asta au fost create. Totusi, din cand in cand, mai gasesti cate un articol, care te pune pe ganduri si iti da un ghiont – orice sut in fund, e un pas inainte. Asa este si articolul de mai jos, care ridica o intrebare la care oricine s-a gandit la un moment sau altul in viata. Partea proasta este ca ajungem sa ne punem astfel de intrebari in momentul in care nu ne mai intelegem cu sefii, cu colegii, cu firma, nu mai traim “valorile brand-ului”, si incepem sa realizam ca se poate si altfel. Impulsionati de uratenia de care ne lovim in fiecare zi, de sila cu care incepem sa venim la job, de lipsa de respect pe care o simtim fata de “sefi”, de plictiseala care ne macina fiecare ora petrecuta in biroul aerisit, de durerea de fund pe care o traim pe scaunul ergonomic dealtfel oferit cu atata dragoste de firma, incercam sa ridicam capetele deasupra turmei si sa completam o hartie cu care sa ne taiem orice sansa de a reveni la acel job. Sunt momentele in care te gandesti cum va suna mail-ul de adio, in care ii vei demasca pe toti pupincuristii si lingaii din firma. Vei scrie toate informatiile din spatele scenei pe care le-ai adunat cu drag de-a lungul timpului, tocmai pentru un astfel de moment. Toate barfele pe care le cunosti, acum e momentul sa le scuipi. Dupa ce scrii mail-ul asta, stai si te gandesti:
- daca il trimit, cu siguranta nu voi mai putea lucra in firma asta niciodata.
- e posibil sa nu mai pot lucra in domeniul asta vreodata
- e posibil sa nu imi mai gasesc de lucru pe viitor – in functie de cat de multi sunt afectati de mail-ul asta
Daca nu il trimiti, vei ramane cu frustrarea ca nu le-ai dat in cap nici macar in ultimele ore de activitate.

Asa ca cea mai buna varianta este sa nu iti dai demisia si sa ramai in continuare sa tragi la jug.

Frate, renunta la prostii si apuca pe drumul care trebuie, lasa-i incolo de angajatori, fa ceva pentru tine.

Angajat sau patron?
Romeo Cretu, 2008-07-28
Angajat sau patron sunt doua cai care duc spre orizonturi diferite, insa implica si drumuri diferite. Bineinteles… pentru ca duc la rezultate diferite! (Unele lucruri sunt atat de evidente incat nu ne putem abtine sa nu le precizam pe indelete…).
de Romeo Cretu (manager HRD)

Exista o povestioara foarte sugestiva pentru diferenta dintre cele doua cai. Se spune ca la un moment dat gaina si cu porcul au vrut sa deschida o afacere. Porcul, care nu era prea obisnuit cu spiritul antreprenorial, a intrebat:
- ‘Si ce afacere sa deschidem?’.
Gaina, care deja visa profituri uriase cu ochii mintii, ii spuse porcului, aratand cu mana o posibila reclama: – ‘Fast food!’
Apoi, ca si cum ar fi redactat deja planul de afaceri, ii explica porcului:
- ‘In ziua de azi, lumea vrea sa manance repede pentru ca nu are timp. Asa ca un fast food e afacerea potrivita pentru noi. Am gasit deja o locatie excelenta, intr-o zona unde sunt multe sedii de firme’.
- ‘Si ce o sa servim?’ intreba porcul.
- ‘Meniul zilei’ zise gaina. ‘Ochiuri cu sunca!’.
- ‘Si ce aducem fiecare?’ intreba iarasi porcul.
- ‘Pai… eu aduc ouale si tu aduci sunca!”.

Morala: Gaina era angajata in afacere, in schimb porcul era profund implicat.

Dupa ce a deschis prima linie de productie din lume, Ford a exclamat: ‘Cum se face ca atunci cand vreau doua maini primesc si un creier impreuna cu ele?’. Cam cinic spus, ar comenta unii. Asa se cerea la vremea respectiva. Intre timp, slava Domnului, perceptiile s-au mai schimbat. Exista companii in care granita dintre angajat si patron este tot mai subtire, din dorinta ca oamenii sa isi asume la un nivel mai ridicat responsabilitatea. Richard Branson, fondatorul Grupului Virgin, are trei sute si ceva de afaceri in acest grup. Cum le gestioneaza? Simplu si ingenios in acelasi timp. Cand omul are o idee, gaseste un director executiv, ii da ideea si bugetul pe mana si asteapta rezultate. Ce ii ofera respectivului director executiv? Un pachet atractiv de actiuni astfel incat omul sa simta ca este si afacerea lui, nu numai a lui Richard Branson. Interesant, nu?

Am deviat de la subiect… N-are nimic… Orice deviere in articole este bine intentionata. Scopul unui articol nu este numai de a oferi cunostinte, ci si de a te face sa iti pui intrebari, de a provoca, de a trezi la viata.

Asadar, diferentele semnificative intre angajat si patron ar fi urmatoarele (fara ca aceasta lista sa fie finalizata):

Angajat:
Stabilitate financiara;
Un program fix de lucru in unele institutii;
Responsabilitati clare trasate prin fisa de post;
Libertate de miscare in limitele impuse de procedurile companiei;
Esti sprijinit de companie in ce priveste unele aspecte.

Patron:

Tu centrezi, tu dai cu capul (cel putin la inceput, cand afacerea este micuta);
Esti pe cont propriu;
Program de lucru nenumarat (adica cu multe ore pe zi);
Fluctuatie financiara (trecere de la zero sau chiar minus la venituri foarte mari);
Un nivel mai ridicat de incertitudine fata de postura de angajat in ce priveste viitorul;
Un nivel de cunostinte vast pentru a gestiona diversele situatii;
Nivel maxim de responsabilitate (nu ai pe cine sa dai vina pentru ce ti se intampla).

Or mai fi si altele cu siguranta. Va lasam pe voi sa le descoperiti. Va recomand din toata inima cartile lui Robert Kiyosaki. Trateaza foarte bine acest aspet. Iar daca doriti o carte absolut superba despre lumea afacerilor, cititi ‘Pierderea virginitatii’ de Richard Branson. Nu, n-are nici o legatura cu felul in care si-a pierdut virginitatea, ci are legatura cu inceputurile Grupului Virgin.

Din experienta (pentru ca am fost angajat si acum sunt un patron in devenire), am constatat ca piatra de hotar pentru cei mai multi oameni care vor sa migreze de la angajat la patron este nivelul de fluctuatie financiara. Unii oameni pur si simplu nu rezista. De aceea e bine sa te intrebi daca esti dispus sa renunti la confortul personal pentru a incepe o afacere. Pentru ca la inceput e multa munca si putini bani. Cu unele mici exceptii.

Si ca sa inchei, daca vrei sa intri in lumea afacerilor tine cont de faptul ca iti este necesara o atitudine de invingator. Nu spun ca asta nu conteaza in postura de angajat, insa in postura de patron este esentiala. Daca nu crezi ca vei reusi, las-o balta. Pentru ca nu poti sa reusesti daca ai dubii. Insa, ca om trecut prin acest proces pot spune un lucru: MERITA! Merita orice clipa grea si orice succes. Merita orice suma mare intrata in cont si orice zi in care nu ai bani de paine. De ce? Pentru ca postura de patron te ajuta enorm de mult sa modifici in interiorul tau acele aspecte care nu genereaza rezultatele dorite. Altfel spus, postura de angajat te face in cele din urma angajat, iar postura de patron te face patron.

Succes la angajare sau patronare! Tu alegi! (Da, stiu ca unora va vine in minte un vechi slogan electoral: ‘Cheia e la tine!’).

P.S. Ati auzit de hotelurile Hilton? Daca nu ati auzit de ele, cu siguranta ati auzit de Paris Hilton! Stiati ca fondatorul hotelurilor a dat faliment de 11 ori inainte de a stabiliza afacerea? Trebuie sa fii un pic mai mult ‘dus cu pluta’ pentru a fi dispus sa faci asta..

sursa: www.bestjobs.ro