Cum lucreaza antreprenorii cu timpul angajatilor

Inca un articol din seria mult draga mie – timp flexibil. Nu este nimic nou, dar adun orice gasesc despre acest subiect, sperand ca va ajut si putem lupta pentru implementarea unui astfel de program in cat mai multe firme.

Inainte de a scurta programul sau a concedia o parte din angajatii neascultatori trebuie sa se aiba in vedere un program de lucru flexibil, adaptat cerintelor companiei, industriei in care activeaza, dar si personalitatii fiecaruia.
“Cand programul este realizat cum trebuie, aranjamentele flexibile la locul de munca pot rezulta prin atragerea si pastrarea unor persoane talentate, cresterea satisfactiei profesionale si a angajamentului fata de companie”, se arata intr-un articol aparut in editia online a cotidianului The New Tork Times.

Exista mai multe variante de program flexibil, pe care publicatia le prezinta astfel:

Program flexibil zilnic. Daca o zi obisnuita de lucru se incadreaza in clasicul 9am-5pm, este posibil ca unii angajati sa poata lucra de la 7am-3pm sau de la 11am-7pm.

Program variabil. Angajatii pot lua o pauza in timpul programului si se pot revansa la inceputul sau sfarsitul zilei de lucru.

Ore de varf. Fiecare anajat trebuie sa fie la birou intre anumite ore, de exemplu de la 10am pana la 2pm, dar se poate lucra de la 6am pana la 2pm sau de la 10am pana dupa 6pm.

Program ocazional. Orele de lucru se schimba intr-o anumita zi din saptamana sau in functie de sezon. Astfel, in zilele de vara, programul poate incepe de la 7.30am in loc de 9am.

Zile mai lungi. Angajatii vor lucra 10 ore pe zi, de exemplu, in 4 zile pe saptamana, in loc de 8 ore pe zi, timp de 5 zile.

Lucrul acasa. Se poate lucra si de acasa, partial.

In timp ce marile companii se straduiesc sa caute solutii alternative de lucru, companiile mici ofera optiuni ca part-time si ore flexibile”, spune Collen DeBaise pe SmartMoney.com. Un studiu new-yorkez a aratat ca afacerile cu un numar de angajati intre 50 si 99 sunt mai ingaduitoare decat companiile cu peste 1.000 de angajati in ceea ce priveste stabilirea unui orar flexibil, cu o diferenta de 17% fata de 4%.

Chiar si in cazul concediilor de maternitate sau a celor care se pensioneaza, privind programul celor in cauza, procentele sunt mai ridicate in cazul intreprinderilor mici si medii, de 66% fata de 49%, respectiv 25% fata de 14%.

Exista si voci care afirma ca angajatii ar trebui sa lucreze pentru a obtine rezultate, indiferent de program, atunci cand ei sunt dispusi, atat timp cat se respecta deadline-urile. Aparent, acest lucru ar putea fi cea mai buna solutie pentru companie si oamenii sai, insa programele flexibile trebuie intelese deopotriva de catre angajati, dar si de catre antreprenori sau manageri.

David G, Javitch, consultant in mediul organizational, considera ca programul flexibil nu va contribui la succesul unei companii decat atunci cand exista obiective specifice, clare si masurabile (SMART) pentru fiecare angajat in parte, cand se stabilesc clar responsabilitatile fiecaruia, mai ales cand se lucreaza in afara biroului, si nu in ultimul rand cand exista niste limite clar trasate pentru venirea angajatilor la seviciu.

sursa: www.wall-street.ro

Business vs oameni

Ma intreb de ce lumea priveste cele 2 componente, business si oameni, tot timpul defazat? Chiar nu inteleg ca astea doua nu merg separat – nu poti avea succes in business (pe termen lung bineinteles) daca nu te intereseaza oamenii implicati in business-ul ala.
Toti traiesc cu senzatia ca daca afacerea s-a pus pe roate si da roade, putem sa ne bagam picioarele in cei care au pus umarul la ea si ne putem bate joc de ei. Cel mai simplu e sa renuntam la aia batrani, si sa cautam forte proaspete si necoapte care nu vor putea vedea realitatea si nici imaginea din spatele cortinei cativa ani de acum incolo.
Hai sa dam cu piciorul la tot ce am cladit pana acum, la toate noptile petrecute pe la munca, la toate weekend-urile traite cu laptopul in fata si cu mintea la job in defavoarea vietii personale, a familiei, a prietenilor, a tot ceea ce pentru fiecare dintre noi reprezenta ceva mai mult decat job-ul ala nenorocit de la 9 la 5 pentru norocosi (de la 7 la orisicat seara pentru ceilalti).
Si sunt unii care isi dau seama ca dupa ani buni de munca serioasa, transpiratii, stress, implicare, consum fizic si psihic, apare brusc un nene (sa ii zicem Popescu) care realizeaza ca pentru a putea dezvolta business-ul in continuare e nevoie sa renuntam la niste oameni.

In final, nimeni nu iti ridica statuie in fata corporatiei. Daca nu stii sa te vinzi, e posibil sa ramai fara job si daca esti cel mai bun in domeniu, dar keep a low profile.

Cel mai grav mi se pare cand toate astea se intampla cuiva aflat undeva pe la 50 ani si care ia totul foarte personal si realizeaza, doar acum, ca a pierdut timp si o gramada de alte lucruri…….