fuga dupa job-uri

Nu credeam ca a cauta un job poate fi o activitate care sa iti consume toata ziua si sa te lase lat la finalul ei. Acum incep sa ii inteleg pe candidatii mei. Cat de mult conteaza cand cel cu care te intalnesti ajunge la ora stabilita sau chiar ceva mai devreme. Cat de importanta este prima impresie pe care ti-o lasa intervievatorul si cat de bine te face sa te simti in primele cateva minute.
Chestii pe care le faceam din instinct ca si om de HR, le observ cu mare usurinta cand sunt de partea cealalta a baricadei. Chiar conteaza toate nimicurile astea cum ar spune unii mai “dastepti”.
Avand in vedere ca in ultimii 3 ani nu am iesit din firma in intervalul 9-18, nu mi-am putut imagina ce inseamna traficul din Bucuresti in timpul zilei. Pai ce se intampla la ora 18 era o minune, totul decurgea normal, ajungeam acasa in maxim 45 minute. In timpul zilei, am reusit sa parcurg aceeasi distanta in 60 minute. Din cate am inteles sunt anumite valuri pe anumite directii. Cu timpul, daca inveti aceste fluctuatii te poti deplasa prin Bucuresti fara nici o problema. Eu nu am reusit inca aceasta performanta.
Tot ce am reusit pana acum a fost sa petrec 2 ore in trafic pentru o discutie de 45 de minute. Totusi este o experienta foarte interesanta. Te duci sa discuti cu oameni de pe la agentii cu care acum 2-3 luni lucrai si tu si ii rugai sa iti gaseasca niste candidati. Acum ii rogi sa iti gaseasca un job.
Apar intrebarile clasice: de ce ai plecat de acolo? ce cauti? cum trebuie sa fie job-ul? imi povestesti ceva despre tine? cum era organizat departamentul? cum ai ajuns in firma? cum ai ajuns in HR? vrei sa ramai in HR? cati bani vrei?

Si uite asa, de 2 saptamani ma plimb din agentie in agentie in cautarea job-ului ideal. Bineinteles ca si eu sunt ala pretentios nevoie mare. Dupa patania actuala, vreau sa aleg cu mare grija job-ul. Dezavantajul meu este si datorat timpului extrem de lung petrecut in aceeasi firma.

Perseverenta si speranta care moare ultima ma motiveaza.

Keep walking!