Multi, dar slabi
Se pare ca aceasta minunata criza a adus mai mult de munca departamentelor de HR si in special celor din recrutare. Ma uit cu groaza la sutele de CV-uri primite pentru orice pozitie, indiferent de nivelul ierarhic, specializarile cerute, experienta, language knowledge, etc.
Orice pozitie care apare pe piata, primeste automat sute de aplicatii. De la sofer de tir, chelner, secretara (sau “assistant manager”), electromecanic, sudor la director de vanzari, director de HR, procurement manager, etc. Oricine aplica pe orice.
Asa ca recruiter-ii trebuie sa isi plimbe ochii pe sute si sute de CV-uri, care mai de care mai interesante si mai pline de motivatii.
La interviu toti isi cauta ceva mai interesant de facut, ceva mai challenging, ceva care sa le largeasca orizontul si sa ii scoata din starea de rutina in care se zvarcolesc ca niste viermi de nu stiu cati ani. A fost nevoie de o criza ca sa ii scoata din starea de moleseala in care se aflau. A fost nevoie de niste restructurari, reorganizari, eficientizari pentru a-i pune pe toti pe foc.
Asa ca, spor la aplicat – dar mai intai de toate cititi cu atentie cerintele postului. Nu va cheama nimeni la interviu daca nu indepliniti minimum de requirements.
6 Comentarii »
Lăsați un comentariu
-
comentarii recente
radu on Promovare, transfer si alte… Binchen on Facebook mosene on Telenovela – vorba unui… hrseeker on Telenovela – vorba unui… IB on Telenovela – vorba unui…
Hmmmm, eu as spune ca aceasta situatie de criza (care este mult prea exagerata poate tocmai ca voi sa aveti de lucru
) determina disperare, trece ratiunea de partea judecatii umbrite de agonia zilei de maine. CV-urile aruncate la intamplare, fara justificare, logica si bun simt ar trebui in primul rand sa determine recruterii sa scape de automatismul interviurilor “ca la carte” bazate pe “cele 10 reguli de aur ale unui interviu bine reusit”. Ar trebui sa fie sub forma unei intamplari benefice din viata acelui om care pana la urma isi recunoaste deznadejdea.
Parerea mea…care este:o)
Assistent manager vrei sa spui desigur:
http://www.bestjobs.ro/?bj_nl_p=search_job_result&search_type=1&c_keywords=assistent&=assistent+manager&oras_sel=0&domeniu_sel=0&experienta_sel=0&search=
@patri: hai mai, de ce esti rea? Doar stii si tu ca romanul este creativ. Faptul ca a adaptat “assistant” la plaiurile mirotice nu inseamna ca acorda mai putina atentie competentelor job-ului. Distractiv este ca una dintre cerinte suna asa: “cunostinte solide de limba engleza”.
@mihaela: recruiter-ii care inca fac interviuri ca la carte (stim noi multi) ar trebui sa se duca la sapa si sa ii lase pe altii care stiu. Partea proasta este ca astfel de oameni, ii judeca pe altii dupa standardele cretine pe care si le-au impus si uite asa, unii nu mai au de munca. De aici si frustrarea unora ca nu isi pot face job-ul si trebuie sa accepte cine stie ce pozitie doar ca sa aiba un salariu si sa nu moara de foame.
Bre, dupa cum stii tendinta este oricum sa recrutezi dupa chipul si asemanarea ta pentru ca alegerea sa fie cat mai safe (din punctul tau de vedere). Faptul ca unii nu isi fac job-ul nu tine numai de alegerea gresita a unui job, pentru ca poate este chiar ceea ce si-au dorit de la inceput sa faca iar daca hotarasc sa plece si sa accepte un compromis ceva mai putin favorabil (“ca sa aiba salariu sa nu moara de foame”) ar putea face un altul si sa ramana sa faca ceea ce ii place dar in conditiile impuse de altii nu de el.
Oricum stim amandoi ca pana la urma nu este decizia omului de HR. Din pacate mai este cale de batut sa se ajunga la o decizie finala. Maiestria omului de HR pe langa intrezarirea unui potential viitor in omul din fata lui este cizelarea si modelarea discursului livrat angajatorului direct al nefericitului care asteapta un raspuns.
PS: vad ca virarea la 3 camere te-a facut mai intelept
))
Ma intreb oare unde sunt cei buni? Mai exista oare sau au fost acaparati de sistemul asta in care daca stii sa iesi in fata cu orice, si repet “orice” devii automat bun?
Lucrez de multi ani intr-un loc in care am venit cu placere pt ca mi-am dorit foarte mult. Si continui sa-mi doresc sa lucrez aici desi nu sunt sigura ca si altii isi doresc ca eu sa mai lucrez acolo.
Ma enerveaza sistemul asta in care ti se cere sa fii angajat model, sa iesi in evidenta dar apoi, in perioade de criza ti se sugereaza sa aplici oriunde crezi ca te potrivesti.
Chiar daca esti bun nu e nimeni sa vada si sa tina cont de asta.
Si atunci, suntem nevoiti sa devenim una cu ceilalti.
Oare merita?
@adryana – parerea mea este ca in momentul in care te transformi intr-o simpla parte componenta a unei turmi, e mai bine sa renunti. ASta cu angajatul model este o mare tampenie, atata timp cat toata lumea urla in gura mare ca se cauta initiativa, spark si rezultate. Nu prea poti sa le ai pe astea atata timp cat semeni leit cu colegul de birou si dai bine in ochii sefului. Asa cum spui si tu, acel “orice” se pare ca este cheia pentru posturile bine platite. Ca si tine, si mie mi-a placut la nebunie locul in care mi-am petrecut mai bine de 8 ani de zile, dar spre surprinderea mea altii nu isi doreau sa mai fiu pentru simplu motiv ca eram o pain in the ass.
Rugamintea mea este sa faci orice, dar sa nu te schimbi. Nu deveni una cu ceilalti. TU, nu ai nimic de castigat.