32 de ani si atat
Cand auzi ca un om moare la 32 de ani, incepi sa iti pui niste intrebari. Cand auzi ca moare datorita unui accident vascular, iti pui si alte intrebari. Daca mai stii si ca lucreaza in vanzari, ca este intr-o firma mare (si nu este din Big 4) ci culmea telecom (aceeasi minunata firma de care tot povestesc eu ca tampitul), deja esti plin de intrebari.
Dar cand realizez ca eu am fost ala care l-am recrutat, ca eu l-am bagat in oala cu rahat, nu prea mai stiu ce sa zic.
Mai mare decat mine doar cu 2 ani si totusi in acest moment nu mai este.
Bineinteles ca au aparut clasicele comentarii: era predispus, avea o boala din copilarie, nu a avut nicio legatura cu job-ul, etc. Vorba unui prieten: daca fac focul si nu pun lemne, mai arde? Am zis: mai arde daca arunci benzina pe el, si daca torni cu cisterna, chiar nu are rost sa te mai intrebi de ce si bubuie.
In conditiile in care toata piata este in scadere, unii se simt obligati sa mareasca targetele, sa puna dead-line-uri imposibile, sa scada partea de bonusare (ca na, doar e o metoda de motivare), sa bata cu pumnul in masa si sa faca sedinte in care sa transmita mesaje de genul: sa spuneti multumesc ca mai aveti un loc de munca.
Sincere condoleante familiei si sper din tot sufletul ca asta sa nu fie inceputul ci doar un caz singular, o eroare cum spun cei mari (aia business oriented).
sef, anumite boli is ereditare. si dc medicul zice, te iei dupa el, nu ai ce face.
pe de alta parte, indiferent de targeturi etc, fiecare este responsabil pentru cum isi aranjeaza plapuma. fiecare trebuie sa fie constient ca viata personala, cu familie, sanatate etc e primordiala, in fata oricarui cacat de cariera. si, in consecinta, sa nu vina dimineata devreme si sa plece noaptea, cu luna. sa stea la munca cat ii scrie in contract, apoi sa se duca acasa si sa bucure de adevarata viata
bre, ai perfecta dreptate, dar stii si tu ca in vanzari nu se pune problema asa – faci targetul sau zbori
Sunt constient ca sunt unii care nu reusesc sa balanseze corect private life/work, dar totusi… Cand il mai ai si pe unul in spate care iti da suturi in fund de genul: daca ai putut luna asta, cu siguranta luna viitoare se poate mai bine asa ca hai sa marim targetele.
Ce naiba, ca doar am fost impreuna in aceeasi barca, nu trebuie sa iti spun eu cum merg lucrurile.
stiu si eu cum se pune problema in vanzari, dar sa nu exageram:)
poti sa ridici o plasa mai grea si sa-ti pocneasca un vas etc. Nu e cazul sa ucidem un manager de vanzari pentru ca un om din subordine a murit. Rest in peace
De acord, nici nu vreau sa dau in managerul de vanzari care oricum nu are nicio vina (doar executa niste ordine fara sa comenteze prea mult). Idea era de presiunea generala care se pune, fara niciun pic de analiza si orientare catre oameni, ca, de, noi suntem business oriented. Ce conteaza ca mai cedeaza unu’ altu’ atata timp cat afacerea merge. Stoarcem de la astia tot ce putem si cand nu mai rezista, aducem altii.
Se stoarce de la cei care muncesc constiincios si care de multe ori duc in spate pile si relatii, care nu sunt in stare de nimik bun decat de tesut intrigi. La final daca tre sa plece cineva, pleaca tot cel bun, care e fara pile si relatii. Chiar daca acasa are doi copii, pentru ca sotul a plecat in lumea ingerilor la 35 de ani din vina unui medic incompetent.
Noroc, ca e o persoana f puternica si a reusit sa se ridice in ciuda tuturor greutatilor.
@lady: nici nu pot sa comentez. Asa este, dar din pacate e o regula generala. Indiferent ca vorbim de o firma mica, medie, mare sau huge, sunt aceleasi reguli peste tot. Daca stii pe cine sa pupi (nu spun unde) pot sa fii talambul talambilor, viitorul iti este asigurat. Chestii d’astea ca ai 2 copii acasa si mai stiu eu ce greutati, cum spunea un mare inteligent: “toti avem probleme”. Bineinteles, singurele lui probleme erau ca nu stia pe care sa pupe mai intai, unde sa isi parcheze masina, cand sa rada fals si cat de tare si cum sa se dea destept in anumite situatii in care nu stia despre ce e vorba. Astia sunt peste tot si nu pot fi exterminati. Atata timp cat exista manageri care incurajeaza astfel de comportamente, lingaii astia nu vor disparea.
Nu stiu exact cine a murit, dar sa inteleg ca postul de BDE pe care il tot vad advertised peste tot pe net a fost al unuia care acum e dead and buried ???
my bad. acum am aflat despre cine e vorba. cam aceeasi reteta ca la E&Y.
Madalin Groza, shop manager la Orange Shop Arad. Gasesti pe Google.
@GtR, daca taceai, filosof ramaneai. Ai citit prea mult Nietzsche?
Da, unii sunt mai tari, altii mai slabi. Asta nu inseamna ca nu toti trebuiesc tratati omeneste. Sau ca un manager trebuie sa fie constient de cat ii pot oamenii din subordine. Faza cu “ce sa-i faci, asta e, toti suntem in aceeasi oala” nu tine deloc. Nu mai suntem in Romania Sovietica.
Iti doresc numai bine si inima si nervi tari.
Former slave, ori nu ai citit cum trebuie, ori nu ai vrut sa intelegi esenta.
ultimul comentariu, respectiv “Madalin Groza, shop manager la Orange Shop Arad. Gasesti pe Google.
(nu mai zic si bine, se subintelege).
@GtR, daca taceai, filosof ramaneai. Ai citit prea mult Nietzsche?
Da, unii sunt mai tari, altii mai slabi. Asta nu inseamna ca nu toti trebuiesc tratati omeneste. Sau ca un manager trebuie sa fie constient de cat ii pot oamenii din subordine. Faza cu “ce sa-i faci, asta e, toti suntem in aceeasi oala” nu tine deloc. Nu mai suntem in Romania Sovietica.
Iti doresc numai bine si inima si nervi tari.”
nu este scris de moi. I-am dat unui fost coleg de-al nostru linkul blogului si probabil a ramas inregistrat semnatura mea.
Va pup, stimabililor, si, Mr. GtR, sa-ti traiasca