UK – part 2

Am trait tot timpul cu senzatia ca in momentul in care stai acasa, ai o gramada de timp. Mi-am imaginat ca stand acasa, voi scrie cel putin zilnic, daca nu de 2-3 ori pe zi pe blog. Dar uite ca trece de fiecare data luna, pana acum si eu sa scriu cateva vorbe.

E complicat sa stai acasa, pentru ca iti dai brusc seama ca timpul pe care il petreceai la servici, il poti folosi intr-o gramada de alte scopuri. Si brusc, ziua se umple de diverse activitati la care nici macar nu te gandeai. Petreci ore bune pe net, descoperind noi preocupari (si trebuie sa te documentezi, ca doar nu te arunci cu capul inainte).

Cat timp eram la birou, gaseam mereu cate un subiect de dezvoltat (s-a uitat unul urat, a inceput cineva sa urle fara motiv, mai stiu eu cine face o porcarie). Cand stai acasa, nu prea te mai intereseaza asa ceva. Cu siguranta sunt o gramada care urla, arunca, fac mitocanii, si mai stiu eu cate altele, dar nu ma mai afecteaza cu nimic.

Aflu cu uimire ca lumea este data afara (or sa spuna unii ca am revenit la obsesia mea portocalie, dar asta este, daca aici se fac toate tampeniile atat de vizibil) pentru ca exista un “gap fata de standardul profesional solicitat”. Probabil ca asta a fost si explicatia pentru plecarea mea. Si, mare branza.

Partea tampita este ca astfel de explicatii, apar de la oameni care nici macar nu sunt aproape de subiect. Nu ca as tine partea unora sau altora (unii chiar o merita), dar de fiecare data, apare cate unul mai inteligent. De obicei, schimbarea apare la 2-3 ani, uneori si mai repede. E foarte interesant de urmarit, care este urmatoarea persoana. Ceva pariuri?

Sa stai in gradina, cu laptopul pe masa si cu ceva wireless, la 2778 km (sau sa zic mai bine 1726,16 miles) de Romania, chiar nu te afecteaza deloc. Cu siguranta la o astfel de distanta, efectul este estompat, chiar daca informatia ajunge tot in cateva fractiuni de secunda datorita internetului.

Si pana la urma, dupa ce citesc un astfel de mail, imi scot masina de tuns iarba, imi pun cizmele de cauciuc, imi pun manusile de gradina si ma apuc incet incet (chiar nu am de ce sa ma grabesc) sa tund iarba (nu e absolut necesar, dar este una din activitatile alea care iti umplu ziua de fericire).

Cheers!