HRseeker’s Weblog

Not another HR blog

Cand te apuci de cautat……

Se pare ca in fiecare moment al vietii si in fiecare domeniu, legile lui Murphy intervin implacabil. Am observat pe propria piele ca in momentul in care nu iti cauti de lucru, curg ofertele de nu stii de unde sa le apuci si deja trebuie sa iti iei vacanta ca sa analizezi toate oportunitatile, si in momentul in care vrei tu neaparat sa pleci, brusc toata piata este in cadere. Oricum, cred ca multe injuraturi si-a luat Murphy asta.
Am citit un articol al lui George Butunoiu in care explica cum cresc pretentiile salariale ale unui candidat de la momentul in care a fost vazut de firma de recrutare si pana ajunge la firma angajatoare. Realitatea este ca de multe ori, candidatii maresc asteptarile salariale si in timpul discutiei in functie de ce afla despre job, locatie, organizare, sef, colegi, programul de lucru, conditiile de lucru, etc.
Pana la urma si la urma, iti schimbi job-ul deoarece:
- te-ai plictisit de ceea ce faci
- te-ai plictisit de cei din jurul tau
- te-ai plictisit sa mananci kk
- te-ai plictisit (a se citi sictirit) de “marii sefi” si enormele lor cunostinte in toate domeniile
- vrei si tu ceva mai bun (bani, masina, pozitie)
- cauti sa iti dezvolti cariera - hai bre, termina cu prostiile
- cauti noi challenge-uri - adica nu ti-a ajuns cat te-au frecat unii la cap, vrei sa vezi cum e si in alta parte

Cel mai important cred ca este intai de toate sa iti stabilesti TU care este motivul pentru care vrei sa pleci. Apoi, vei gasi cu siguranta ceea ce cauti - cel putin pentru o perioada.

iunie 13, 2008 Scris de hrseeker | HR | | No Comments

E greu sa iti cauti de lucru? Socul de dupa mutare

Cand incepe sa te bata gandul sa iti cauti de lucru, te poti afla in mai multe situatii:
- gasesti imediat ceea ce cauti si te accepta lumea
- te gandesti de x ori inainte de a te apuca de cautat
- gasesti ceea ce cauti, dar nu prea te vor ceilalti - persevereaza
- nu gasesti ceea ce cauti - poate esti prea pretentios, poate nu e nimic in piata la ora respectiva - persevereaza
- te gasesc altii, dar nu este ceea ce cauti - sa persevereze ei
- te gasesc altii si este exact ceea ce cauti - ideal/utopic/ireal/se intampla foarte rar - persevereaza

Traiesc cu senzatia ca daca lucrezi in HR este destul de complicat sa iti schimbi locul de munca. Esti atent la foarte multe lucruri pe care un candidat normal nu le-ar vedea. Interviul este uneori hilar - stii ce cauta sa afle cel din fata ta si e destul de greu sa pari surprins si mai ales sa dai senzatia ca nu te asteptai la o astfel de intrebare.
Daca esti de ceva mai mult timp intr-o firma - peste 4 ani - e deasemenea destul de complicat sa pleci (asta combinata cu jobul in HR - e mortal). Ai un loc caldut in care te-ai obisnuit; stii ce rahaturi se intampla, stii cine le face si stii cum sa le iei. Schimbarea te-ar putea da usor peste cap.
Daca te muti intr-o firma mica, plecand dintr-o multinationala, sigur vei suferi un soc. Aici ai 2 posibilitati - reusesti sa treci si te adaptezi la un stil de munca si de viata normal (multinationala este anormala din toate punctele de vedere) sau nu reusesti asta si incepi sa iti cauti de lucru (din nou). Imi povestea o prietena vis-a-vis de mutatul din multinationala intr-o firma usor mai mica - “Aici nimeni nu se enerveaza, nimeni nu injura, nimeni nu se grabeste. Am senzatia ca lucrurile stau pe loc.” Din iuresul nebun in care ne invartim, sa treci intr-o stare normala de lucru, pare intr-adevar un soc si o stopare a activitatii. Pana la urma si la urma, iti dai seama ca exista viata si dupa munca (vorba celor de la Guerilla). Realizezi ca programul e normal sa se termine la ora 17:30 sau 18:00 si nu trebuie sa stai peste program (doar pentru ca asa vor unii). Descoperi viata de familie (daca o mai ai la momentul respectiv), descoperi ca inca mai exista parcuri, teatre, cinematografe, prieteni (idem cu viata de familie). Descoperi o noua lume. Descoperi ca ai timp. Descoperi ca minunatul gadget - laptop - pe care il ai la birou nu reprezinta totul.

Unii descopera asta prea tarziu, unii nu vor sa recunoasca acest lucru niciodata, foarte putini au curajul sa admita anormalitatea si sa faca ceva in acest sens.

Celor din urma, multa bafta la cautare, celorlati somn usor.

iunie 3, 2008 Scris de hrseeker | altele | | No Comments

Una de luni dimineata

Vroiam sa povestesc putin despre Barcelona si cum se vedea ea prin ochii unui roman care nu se duce la cules de capsuni, dar am primit asta pe mail si nu ma pot abtine sa nu o share-uiesc. So, enjoy….ratatilor  :o)

Noi astia care visam mii si mii de euro salariu, noi astia care avem mii de euro, dar ne-am mai dori 1.000 in plus, noi astia care am terminat o facultate din 2000 incoace, noi astia care renuntam la facultate pentru job, noi astia licentiati, masterizati si doctorati pe banda rulanta, noi astia care lucram la o multinationala, noi astia care avem telefoane mai scumpe decat tot salariul parintilor - pe 2 luni, noi astia care nu mai avem timp in afara jobului, noi astia, corporatistii in devenire si in general,… suntem toti o generatie de ratati.
Suntem ofticati din orice, suntem morocanosi, posaci si ne punem picaturi cand avem ochii rosii. Ne enerveaza cei care sunt la fel de suparati ca noi, ne enerveaza si cei diferiti. Injuram mult, dar suntem credinciosi. Salvam Rosia, Vama, natura si tot ce mai e de salvat printr-un mail sau o plimbare intr-un weekend cu masina pana acolo. Ne pasa de tot ce e “eco”, de viitorul copiilor si al omenirii, dar avem becuri aprinse non-stop si un motor de 2.0 litri la masina.
Lucram in nestire, visam promovari si un bonus la salariu, dormim putin, fumam, bem cafele si energizante de ne zapacim creierii, dam banii pe prostii, pe jucarii care sa ne dea inca putin timp, pe mese proaste in restaurante costisitoare, dar aproape de job. Ne cumparam masini mai scumpe decat ne-am putea permite doar pentru iluzia apartenentei la o clasa sociala creata artificial, ne imbracam cu haine idioate, incomode, care nici nu ne stau bine - la fel ca toti cei din jurul nostru.
Ne cumparam apartamente fara sa le vedem in nu-stiu-ce-complex ca-o-conserva la cativa kilometri de oras. Platim rate 50 de ani de acum incolo. Dormim putin, ne doare capul, ne tremura mainile, ne promitem ca vom avea mai mult timp pentru noi, ca vom face mai multa miscare, ca vom sta mai putin in fata calculatorului, ca vom merge intr-o zi pe jos.
Ne place jobul pe care il avem, corporatia e mama si tatal nostru, corporatia tine loc de familie, de prieteni, de iubiti, de amanti, de tot, ne da bani pentru tot ce vrem sa cumparam si asta e tot ce conteaza. Nu stim alte reguli in afara corporatiei, nu ne intereseaza altceva, nu vrem altceva. Ne simtim impliniti. Nu stim altceva in oras decat drumul spre job, inapoi spre pat si vreo 2 cluburi. Nu vizitam nimic decat in team building.
Pentru ce? Ca sa ajungem niste legume terminate la nici 40 de ani? Ca sa ne facem scrum inca inainte de a incepe sa ardem? Pentru a ajunge intr-un pod imaginat al unei ierarhii sociale?
Ce o sa raspunda copiii nostri, stiind ca toata viata nu am facut altceva decat sa ne gandim cum sa platim rate, cand vor fi intrebati ce suntem noi?
Niste ratati…

iunie 2, 2008 Scris de hrseeker | altele | | No Comments

10 Motive ca sa te duci dezbracat la munca

1. Seful tau zbiara tot timpul: “Vreau sa-ti vad fundul aici la ora 8!”

2. Profiti de radiatiile emise de monitor pentru a te bronza pe tot corpul.

3. “Mi-ar placea sa contribui si eu, dar mi-am uitat portofelul in pantaloni!”

4. E un mod original de a demonstra tuturor ca nu esti dotat doar intelectual.

5. Poti sa iti adaugi in sectiunea profesionala, pe CV-ul si asa exagerat, “Dansator exotic”.

6. Vrei sa vezi daca e intr-adevar ca in vis.

7. Colegii nu-ti mai fura pixurile dupa ce au vazut unde le tii.

8. Distragi atentia de la faptul ca ai mai venit si beat la serviciu.

9. Da un sens cu totul nou expresiei “Iti sta parul aiurea!”

10. Nu-ti fura nimeni scaunul.

mai 23, 2008 Scris de hrseeker | altele | | 2 Comentarii

Cum sa iti motivezi angajatii

Asa cum ne-am obisnuit deja cu managerul roman, gaseste intotdeauna metode inedite de motivare. Ultima gaselnita, traita pe propria piele este aceasta: povestea urmatoare este reala si orice legatura cu personaje reale nu este pur si simplu intamplatoare.

Vine o zi in care superiorul te cheama si vrea sa te motiveze - simte el ca poate face ceva pentru tine si in acelasi timp are impresia ca tu esti atat de prost incat sa musti asa ceva. Sta si se gandeste cu ce te-ar putea atrage - daca tot ti-a dat peste ochi pana acum, hai sa vedem cu ce il putem pacali pe prost. Asta (adica prostul) face lucurile repede si bine. ok. Apelam la el pentru situatii de criza, deoarece stie cum sa le descurce si iese intr-un fel pana la urma - daca iese prost, e vina prostului; daca iese bine, e meritul sefului - a stiut cui sa delege task-ul pentru a putea fi dus cu brio pana la capat. Astfel, cu 5 zile inainte de un eveniment (pentru care superiorul nu a avut timp sa fac absolut nimic) il paseaza prostului. Stiu ca poti, stiu ca esti tare, stiu ca te descurci, am incredere in tine si vreau sa te ocupi tu de asta (adica daca vrea el, ce pot eu sa spun - ca nu vreau  - adica nu joc in echipa)  + alte bla, bla-uri care crede el din experienta vasta pe care o are ca prinde la prostanaci - poate pe la altii.
Asa ca paseaza marele proiect la prost, da minimul de info (oricum nu stie mai mult de atat) si culmea pleaca in deplasare. Ce chestie!!!!!

Uite asta este idea de motivare a romanului.

Povestea aceasta nu se vrea a fi o fabula, nu se vrea a fi o poanta, nu se vrea a fi un basm, nu se vrea a fi ….. nu se vrea a fi.

mai 23, 2008 Scris de hrseeker | altele | | No Comments

« Intrări Precedente     Următoarele intrări »