Inca o saptamana

Uite culmea ca iar s-a facut luni. Din fericire alte scaderi majore in piata nu au fost anuntate (inca).
Ma uit in urma si observ o chestie tare ciudata – cand nu postez ceva pe blog, imi creste numarul de cititori. Acum pot sa fie doua variante:

1. Pur si simplu coincidenta
2. Scriu chiar atat de prost incat lumea se simte mai bine cand nu postez ceva si vechile post-uri prind o aroma – ca branza cu mucegai.

Dorinta mea (ascunsa) este sa ma dau mare si tare in ale scrisului si oamenii sa se napusteasca pe blog in asa fel incat sa pice conexiunea la net (vise baiete, vise).
Totusi, indiferent de aberatiile pe care le scriu eu pe blog, lumea continua sa se invarta, lucrurile se petrec in acelasi ritm, soarele rasare si apune, lumea continua sa faca tampenii, unii se desteapta, altii se tampesc, etc. Cu siguranta nu voi schimba eu rotatia pamantului, dar macar o mica diferenta in lumea asta haina imi doresc sa produc. Chiar si cea mai mica reactie rezultata in urma post-urilor mele (un zambet in coltul gurii, un ras de te tii de burta, o intrebare, un semnul exclamarii) care ii ajuta pe unii sau pe altii sa se trezeasca la realitate, poate fi vazuta ca o mare realizare.

Sunt ceea ce as vrea sa fiu si tu nu intelegi

Am citit articolul asta pe un blog si nu m-am putut abtine sa nu il postez. Nu puteam exprima mai bine de atat propria parere vis-a-vis de aceasta campanie. Pentru mai multe detalii si alte post-uri mai mult decat interesante:

http://gtherevelator.ablog.ro/

Sunt ceea ce as vrea sa fiu si tu nu intelegi

Orange si-a lansat la nivel mondial o campanie de schimbare a crezului in afaceri, o schimbare a sloganului ce tine loc de Salut.

Nu stiu care este impactul pe afara, e posibil ca in UK sau SUA, sloganul ala povestit la nesfarsit “sunt ma’ta si tac’tu si sor’ta etc”, in engleza, sa dea bine la occidentalii disperati dupa filme cu valori morale-vezi toate happy-endingurile de la Hollywood si stricarea unor scenarii bune prin intercalarea mesajului de familie morala americana-, dar aici, pe Dambovita, el plictiseste, daca nu chiar agaseaza.

Si nu este doar parerea mea, de simplu neavizat, ci a cunostintelor pe langa care m-am nimerit in momentul difuzarii spotului. Pana acum, Orange era, in reclame, cel putin, direct, la obiect, visator. Acum simte nevoia de a fi lung, siropos, plin de metafore fortate, de poet comercial gen Coelho. Simte nevoia de a fi ceea ce nu este si de a sublinia asta.

In momentul in care esti intrebat cine esti, un raspuns de genul “Bond. James Bond” indeamna la respect si scos palaria. Daca vei raspunde, insa, cu “sunt Marcel, am vrut sa studiez pictura, dar parintii erau saraci, asa ca m-am angajat ospatar, am ajuns sef de sala si apoi am investit salariul pe e-bay, acum sunt milionar si achizitionez picturi scumpe pe care si eu le-as fi putut picta daca nu eram sarac si nu as fi decis sa devin bogat etc”, vei reusi sa privesti lung niste dosuri indepartandu-se de tine.

Traim intr-o lume rapida in care sexul se face inainte de “imi pare bine de cunostinta, sunt Marcel”.

Traim intr-o lume disperata, in care nevoia vine dupa achizitie.

Traim intr-o lume nebuna in care este timp de Viata abia dupa ce ai observat ca esti un Mort.

Concluzia e simpla. Cei care sunt ceea ce ar vrea sa fie, nu vor fi niciodata ceea ce sunt. Pentru ca daca tu nu intelegi, ei nici atat nu se inteleg.

GtR