Business vs oameni

Ma intreb de ce lumea priveste cele 2 componente, business si oameni, tot timpul defazat? Chiar nu inteleg ca astea doua nu merg separat – nu poti avea succes in business (pe termen lung bineinteles) daca nu te intereseaza oamenii implicati in business-ul ala.
Toti traiesc cu senzatia ca daca afacerea s-a pus pe roate si da roade, putem sa ne bagam picioarele in cei care au pus umarul la ea si ne putem bate joc de ei. Cel mai simplu e sa renuntam la aia batrani, si sa cautam forte proaspete si necoapte care nu vor putea vedea realitatea si nici imaginea din spatele cortinei cativa ani de acum incolo.
Hai sa dam cu piciorul la tot ce am cladit pana acum, la toate noptile petrecute pe la munca, la toate weekend-urile traite cu laptopul in fata si cu mintea la job in defavoarea vietii personale, a familiei, a prietenilor, a tot ceea ce pentru fiecare dintre noi reprezenta ceva mai mult decat job-ul ala nenorocit de la 9 la 5 pentru norocosi (de la 7 la orisicat seara pentru ceilalti).
Si sunt unii care isi dau seama ca dupa ani buni de munca serioasa, transpiratii, stress, implicare, consum fizic si psihic, apare brusc un nene (sa ii zicem Popescu) care realizeaza ca pentru a putea dezvolta business-ul in continuare e nevoie sa renuntam la niste oameni.

In final, nimeni nu iti ridica statuie in fata corporatiei. Daca nu stii sa te vinzi, e posibil sa ramai fara job si daca esti cel mai bun in domeniu, dar keep a low profile.

Cel mai grav mi se pare cand toate astea se intampla cuiva aflat undeva pe la 50 ani si care ia totul foarte personal si realizeaza, doar acum, ca a pierdut timp si o gramada de alte lucruri…….