Portretul angajatului roman

Primit pe mail. Nu m-am putut abtine sa nu il postez deoarece reflecta atat de bine realitatea romaneasca si are cat de cat o legatura cu campania Guerilla (Atlas de mitocanie urbana). Poate fi o alta descriere a mitocanului de birou – mult mai plastica, dar foarte descriptiva. Desi articolul face referire la perioada actuala de criza, parerea mea personala este ca activitatea personajului principal, nu are nicio legatura cu aceasta “criza” – este starea lui naturala.

Enjoy:

“Portretul angajatului roman
Pleaca la serviciu in sila, se duce pentru ca trebuie sa plateasca facturile si pentru ca altfel s-ar duce firma de rapa, dar normal, nimeni nu-i recunoaste meritele.
Nu are o ora fixa la care trebuie sa ajunga, asa ca in functie de cum se trezeste ajunge pe la 9:30 – 10, verifica mailul incepand cu folderul cu mailuri “funny”, vede ce mai e nou pe youtube, pe blog la Fulgerica, o mai freaca putin si iese la cafea.
La cafea sunt si curvele de la HR, bagaboantele de la Vanzari care nu-s pe teren. Babele de la contabilitate isi beau cafeaua in birou la ele. Mai bine asa, oricum nu gusta glumele lui misogine, mult prea fine pentru ele.
Pleaca inapoi in birou dupa o cafea si doua tigari, se uita pe niste hartii pe care i le-a adus cineva intre timp. Nu-i urgent, le-o face dupamiaza. O suna pe Pisi s-o intrebe ce mai face, aia ii povesteste de ma-sa, ce-a patit si cutare etc. Mai trece juma de ora si cu telefonul. Isi mai face de treaba pana la Vanzari, a auzit ca e o pitzipoanca noua si se duce si el sa o vada, just checking.
Se intoarce inapoi si vede ca l-a cautat un “pretenar” pe mesinger, mai sta si cu ala un sfert de ora la cioace si se scuza ca s-a facut 12 jumate si tre s-o taie la masa. Intreaba colegii cu care merge de obicei daca-s gata si o intinde. Ia masa la restaurantul ala de l-au renovat acum, la o statie de tramvai de sediu, merg cu masina insa, sa ajunga “mai repede”.
Pe la 2 e inapoi. E fericit ca a facut rost de o aplicatie noua pentru iPhone-ul lui. Ar fi si cazul sa si faca ceva telefonul ala, a dat un salariu pe el. Picteaza ceva pe hartiile alea, da doua mailuri, mai baga o vrajeala pe mesinger cu proaspata directoare de marketing si se face 4, pauza de tigara. Se intalneste cu un coleg de la alt departament care ii povesteste de unu care a plecat acu 3 luni de zile de la ei, il stiu amandoi, un ratat, acu’ cica castiga 45 de miliaone in mana, si are si masina si telefon de la firma. Cat noroc au unii. Si ei se strofoaca aici sa faca evreului bani (Bossul e evreu si e tare zgarcit, muncesc ca animalele pe salarii de nimic).
Dupa tigara se intalneste cu una de la HR, face o gluma inteligenta despre fusta ei prea scurta si o intreaba daca stie ceva de primele de pasti. Ea ii spune sa nu se afle da’ anu asta cica e groasa, nema prime ca-i criza. Mda, “pastele masii” cum ar veni, criza pe dracu, ca are evreu’ de-a bani… da’ na… nu s-a omorat nici anul trecut, a luat prima numai 5 milioane, nu i-a ajuns nici de rata la golf.
Dupa inca doua mailuri isi da seama ca e 6 deja, da-l in gatu’ masii de servici ca nu-l platesc sa doarma acolo, o intinde acasa. Mai pe sestache, poate nu observa multa lume.
Seara isi face calculul: salariu vine abia pe 1, daca vine si pe 1 ca luna trecuta l-a luat abia pe 4, rata la electronicele din Altex e 3 milioane, rata la golf 8, rata la casa 12. Din ce cacat mai si traieste? ii mai raman bani de tigari si de platit abonamentul, care intre noi fie vorba e cam mult, il fura astia de la Orange cu siguranta. Il ajuta si pretena-sa la rata de la casa ca doar sta la el, dar bani de rata la masina sau tigari nu poa’ sa-i ceara, de cacat. Futu-i mama ei de viata, oricat ai munci si tot nu-ti ajunge sa traiesti cat de cat. Abia asteapta sa vina weekendul sa doarma pan la amiaza sa iasa in club, sau poate da o fuga la Sinaia.”

Multi, dar slabi

Se pare ca aceasta minunata criza a adus mai mult de munca departamentelor de HR si in special celor din recrutare. Ma uit cu groaza la sutele de CV-uri primite pentru orice pozitie, indiferent de nivelul ierarhic, specializarile cerute, experienta, language knowledge, etc.
Orice pozitie care apare pe piata, primeste automat sute de aplicatii. De la sofer de tir, chelner, secretara (sau “assistant manager”), electromecanic, sudor la director de vanzari, director de HR, procurement manager, etc. Oricine aplica pe orice.
Asa ca recruiter-ii trebuie sa isi plimbe ochii pe sute si sute de CV-uri, care mai de care mai interesante si mai pline de motivatii.
La interviu toti isi cauta ceva mai interesant de facut, ceva mai challenging, ceva care sa le largeasca orizontul si sa ii scoata din starea de rutina in care se zvarcolesc ca niste viermi de nu stiu cati ani. A fost nevoie de o criza ca sa ii scoata din starea de moleseala in care se aflau. A fost nevoie de niste restructurari, reorganizari, eficientizari pentru a-i pune pe toti pe foc.

Asa ca, spor la aplicat – dar mai intai de toate cititi cu atentie cerintele postului. Nu va cheama nimeni la interviu daca nu indepliniti minimum de requirements.

Seninatatea unora

Priveam azi in tramvai si apoi si in 148, usor cu haz si in acelasi timp cu usoara invidie, o doamna a strazii care se bucura de lucrurile marunte. Vorbea singura (sau cel putin asa se vedea din exterior). Cu siguranta ea gasise pe cineva in lumea ei cu care discuta si chiar parea un subiect destul de incitant, care ii acaparase toata atentia si nu mai tinea cont de lumea din tramvai. Banuiesc ca in lumea ei, nu stie ce e aia criza economica, somaj, rate la banca, rate la masina, impozite, taxe, etc. Mai mult ca sigur simplitatea vietii o protejeaza de mediul haotic in care ne aflam acum.

In 148 a gasit o chestie si mai funny, punga unei doamne din fata ei. Punga cu Pooh, pe care s-a apucat sa o analizeze si i s-a parut foarte interesanta. Adica de analiza pe text am mai auzit, dar analiza pe punga consider ca este un subiect la care nu ma pricep deloc.

Stai si te intrebi daca e mai ok sa fii dus usor cu pluta sau trebuie neaparat sa ai un job, o masina, o casa, sa platesti taxe, sa te alerge creditorii, sa stai cu frica in san de fiecare data cand vezi ca bursa e jos, ca lumea da afara pe capete, ca nimeni nu mai investeste in oameni, ca totul se duce de rapa si nu se vede inca luminita de la capatul tunelului.

Finally

Am privit cu groaza in urma si am realizat ca nu am mai scris nimic de ceva vreme. Au fost niste intamplari care merita povestite, dar in acelasi timp si o gramada de lucuri banale.
Ca sa splituim pe 2 directii:

HR/jobs – nimic nou sub soare. Criza, bugete taiate, beneficii taiate, 20% mai putin la salarii in locul disponibilizarilor (pentru cei care au fost de acord). Explicatii de genul – “o ducem bine, dar mai taiem acum ca sa fim pregatiti pentru o accentuare a crizei”; situatie in care CEO-ul iese in presa si spune ca totusi nu e chiar atat de roz precum pare, ci e chiar spre un gri inchis. Dar as usual, in interior poti vinde gogosi en-gros daca le impachetezi frumos. In continuare cei care se apleaca bine de mijloc sunt promovati si o duc bine.

Private – ne descurcam. Criza ne afecteaza dar nu atat de rau pe cat se pare. Ne distram cum putem si cat putem, folosind orice mijloc si incercand sa profitam de orice moment fara frica zilei de maine. Trebuie sa renuntam la aerul umil si intelegator pentru prosti, trebuie sa privim inainte si sa realizam ca sunt unii care o duc si mai rau.

Toata lumea vrea sa fuga din tara.