Din seria ganduri – de joi

Si afara ploua, ploua….
Intr-o astfel de zi in care cel mai bine iti petreci timpul citind sau privind tamp cum se scurge ploaie pe geam, unii dintre noi isi mananca neuronii si isi distrug sinapsele in niste birouri minuscule (sau cine stie ce zgarie nori de business).
Stai si te uiti in jur la ce te defineste – un laptop, ceva papetarie, un telefon fix, minim doua bucati mobile, o ceasca (sau pentru cei obositi – o cana mare de cafea) si probabil un badge cu care reusesti sa te strecori prin cladirea super securizata in care iti plimbi lesul everyday. A, si sa nu uitam stiva de hartii, dosare, caiete, caitele, biletele, etc si daca vrei sa pari cu adevarat ocupat, o multime de post-ituri lipite pe te miri unde, dar cat mai vizibil.
Intr-o astfel de zi (o zi ca oricare alta, doar ca ploua – desi a plouat si ieri dar nu eram la birou) in care toata lumea este plostita de vremea de afara si nu prea reactioneaza violent, ai o liniste interioara pe care o gasesti rar la birou.
Desi unii fac eforturi sa para energici, nu prea le iese. Bineinteles ca aceste minunate fiinte, cunoscute popular drept – maimuta sefului – fac tot posibilul pentru a ridica moralul aproape de pamant al conducatorului suprem – lucru care nu le reuseste (dar trebuie apreciati pentru perseverence).
Pentru toti ceilalti: SOMN USOR.

another day at work

Procesand informatiile prin aburii “alcoholului” ingerat in ultimele 3 zile, prin fumul produselor alimentare ingurgitate, prin nenumaratele servetele consumate, prin interminabilele vizite la rude, prieteni, cunostinte, realizez ca sarbatorile astea au trecut extrem de repede si am reusit ca azi (culmea another monday) sa ma aflu din nou in scaunul de la birou. Nu stiu cum am reusit anul trecut sa ocolesc biroul in perioada 20 decembrie – 5 ianuarie, dar se pare ca anul acesta nu am reusit aceeasi performanta.

Privesc in jurul meu si ma minunez cum dintr-un birou cu aprox 30 persoane, numar in aceste minunate clipe de sarbatoare (am inceput deja sa aiurez), 4 persoane (cu tot cu subsemnatul). Stau si ma intreb daca nu este cumva o eroare si de fapt trebuia sa ma aflu in continuare in pat, citind linistit o carte sau band cafeaua de dimineata. Din pacate, raspunsul vine la fel de repede – nou angajat, no holiday (ca sa fiu foarte exact, am o zi de concediu pe care o voi folosi pentru mirabolanta zi lucratoare de 31 decembrie). Liniste si pace (exact ce mi-am dorit pana la urma si la urma – apropos de ai “grija ce iti doresti, pentru ca e posibil sa primesti”).
Incerc sa imi trezesc neuronii ca sa adun cateva fraze concludente pentru un ghid de interviu la care nu stiu cine m-a pus sa lucrez in aceasta perioada. Mail-uri, cucu (nici nu stiu de unde sa primesc, avand in vedere ca 99,9% din oamenii pe care ii cunosc, sunt pe la munte sau dorm si inca nu sunt abonat cu adresa de servici pe la nici un newsletter, info, rss, sau mai stiu eu ce alta forma de informare electronica).

Liniste si pace, cu exceptia zgomotului (nu pot sa spun zumzet, deoarece nu este) produs de aerul conditionat, care ar trebui sa faca ceva caldura, dar ca in toate corporatiile simte nevoia sa faca ce stie el mai bine – ceva zgomot, un “curent d’air” dar in nici un caz caldura. Clasic – cald afara, cald inauntru, ger afara, ger inauntru. O fi si asta o metoda prin care angajatorul incearca sa iti sugereze ca nu e cazul sa stai la servici, ci cel mai bine e sa te duci acasa la caldurica.

Este si o oportunitate de a trece in revista ce s-a intamplat in anul acesta, dar nu o sa ma apuc de facut astfel de bullshit-uri – let bygone’s be bygone’s. Pana la urma, tot ce s-a intamplat a avut un motiv pe care cu siguranta nu o sa il pricep in totalitate (franturi din el am reusit sa procesez si nu ma chinui mai mult de atat).